Manastirea Mainesti: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Manastirea Mainesti, adaugat pe hvp in categoria Biserici si Manastiri, zona turistica Oltenia, in judetul Olt, localitatea Slatina com.Mainesti Manastirea Mainesti este o manastire ortodoxa din judetul Olt, asezata in satul Mainesti, din Bals. Biserica manastirii este pusa sub ocrotirea Maicii Domnului, hramul acesteia fiind praznuit la 1 octombrie, de Acoperamantul Maicii Domnului.

Manastirea este situata pe frumoasa vale a Oltetului, intre dulci coline cu deschidere spre rasarit, la doi kilometri mai spre sud de orasul Bals. Credinciosii care se deplaseaza cu trenul pot scurta drumul, mergand din gara Bals in directia Craiova, pe langa calea ferata, pana ce trec podul peste Oltet, apoi, la stanga, pe langa abator, prin catunul Mainesti, pana in sudul acestuia si pe dreapta, situata pe o colina inalta de 15 metri, se vede biserica manastirii.

Manastirea Mainesti - scurt istoric:

"Sfintii Voievozi". Ctitorul inchina schitul, ca metoc, Episcopiei Ramnicului, in anul 1745. Acesta a fost inzestrat cu o vie din dealul Gainestilor si o parte din mosia lui de catre Ieromonahul de Bals, Partenie. Ctitorul, Matei Barzeanu, figureaza la 9 noiembrie 1755 ca hotarnic al mosiei Liosti.

Schitul Mainesti apare in arhivele Olteniei in lucrarea "Oltenia, dupa memoriile generalului Banev". Stricandu-se biserica din lemn si nuiele, in anul 1805, chir Popa Nicolae postelnicul, Ioanichie Preda - frate - si postelnicul Nicolae Mainescu incep constructia unei biserici din caramida si piatra, care s-a terminat la 29 septembrie 1809.

Intre anii 1810-1812, biserica din Mainesti a fost pictata, si la sfintire a primit hramul "Sfantul Ierarh Nicolae". In data de 17 mai 1813, o insemnare a logofatului Ion Mainescu arata ca s-a zidit aceasta biserica din piatra. Se stie ca pe aceste plaiuri ale Oltetului a haiducit Iancu Jianu.

Petre Pandrea, in ziarul Oltul (an I, nr. 101, 16 iunie 1968), in articolul "Monumente istorice de pe valea Oltetului" evoca si biserica schitului cu haiducii lui Jianu, care s-au retras aici si s-au calugarit dupa ce capitanul s-a lasat de haiducie, in anul 1818. Acest fapt este confirmat si de folclorul local, schitul fiind cunoscut ca Schitul Haiducilor.