Intr-o acceptiune mai restransa, Marginimea Sibiului este teritoriul din fostul Ducat al Amlasului, avand drept nucleu satele din jurul cetatii Salgo, dintre care cel mai reprezentativ era Salistea (Magna Villa Valachicalis), fost sediul al scaunului cu acelasi nume. Marginimea Sibiului cuprinde 18 localitati: Boita, Sadu, Rau Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina. Limita de rasarit este satul Boita, asezat pe malul drept al Oltului, la intrarea in defileul cu acelasi nume, iar limita de vest este comuna Jina, avand drept hotar raul Sebes. Prin aspectele sale de cultura materiala si spirituala, aceasta zona turistica se inscrie intre cele mai vechi vetre ale etnogenezei romanesti. Marturiile arheologice, scoase la lumina pana acum, atesta prezenta omului pe aceste meleaguri, inca din perioada paleoliticului mijlociu ( cca. 100.000 - 40.000 i.e.n. ). Numele "margineni" a fost dat locuitorilor acestor sate din judetul Sibiu deoarece locuiau intr-o zona de contact intre deal si munte pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei. Aceasta zona era una agro-pastorala, satenii avand ocupatia principala crestera animalelor. In timpuri indepartate pastorii isi duceau turmele in cautarea pasunilor bogate pana dincolo de Dunare spre Constantinopol sau spre Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit pana in Caucaz, dovedind multa tenacitate si dorinta de cunoastere specifica acestor locuri. Astfel, in aceste sate se simte influenta diferitelor culturi. Cele mai renumite centre de oieri din aceasta zona au fost : Saliste – un vechi loc administrativ, de judecata, un centru al spiritualitatii marginenilor, denumita "Capitala Culturala si Spirituala a Marginimii Sibiului", Orlat, Rasinari – veche resedinta episcopala ortodoxa amplasata la mijlocul distantei dintre Sibiu si Paltinis si Poiana Sibiului – un sat intemeiat mai tarziu care a devenit foarte repede un centru important al oierilor.