Muzeul Satului Maramuresean Din Sighetu Marmatiei: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Muzeul Satului Maramuresean Din Sighetu Marmatiei, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Maramures, in judetul Maramures, localitatea Sighetu marmatiei Amplasat la 3 kilometri de centrul municipiului, la aproximativ 500 metri de DN18, drum de acces spre vaile Izei si Marei.Prin structura tematica riguros elaborata, pe baza unei cercetari minutioase a zonei, muzeul, asa cum arata astazi, creeaza impresia unui sat cu specific zonal care a evoluat de la cel de tip „rasfirat” si „risipit” prin „roirea” nucleelor initiale, la unul de tip „adunat”.
Ulite drepte (principale) si întortocheate, poteci si „prilazuri” alcatuiesc structura intima a asezarii si converg spre un promotoriu pe care, ca în toate satele maramuresene, este asezata biserica.
Biserica este cea mai veche constructie conservata în muzeu, fiind adusa din localitatea Oncesti, datata din secolul al XVI-lea. A fost transferata la Oncesti din satul Criciova de pe Valea Talaborului (Maramuresului din dreapta Tisei), fiind donata de cricioveni credinciosilor din Oncesti.
Biserica a fost repictata în anul 1802. În biserica s-au pastrat icoanele „Sfântul Nicolae” si „Apostolul Petru”, pictate în anul 1639 si usile împaratesti pictate. Într-un medalion o inscriptie consemneaza anul 1621.
În cadrul satului-muzeu, casele si gospodariile au fost grupate pe principalele subzone ale Maramuresului istoric (Cosau – Mara si Iza Inferioara pâna la Strâmtura, Iza Mijlocie, Viseu – Borsa, subzona Tisei si a bazinului Ruscova).
În ansamblul sau, muzeul se constituie ca o rezervatie de monumente de arhitectura taraneasca, selectionate dupa criterii stiintifice având ca baza tipologia constructiilor, evolutia acestora în plan arhitectural si ca sistem constructiv, totul în diacronie (pornind de la cele mai vechi constructii gasite în teren) si în sincronie (asa cum s-au statornicit în cadrul asezarilor si s-au pastrat în majoritatea lor functional pâna în zilele noastre). În privinta sistemului constructiv trebuie sa subliniem tehnicile traditionale, casele si cladirile anexe fiind construite aproape exclusiv din lemn, predominând stejarul / gorunul si bradul / molidul, cu fundatii din piatra de cariera sau bolovani de râu.
Planul caselor este simplu: la cele mai vechi, doua si trei încaperi (tinda si „casa”, respectiv tinda, camara si „casa”), evoluând la finele secolului al XVIII-lea spre mai multe încaperi judicios compartimentate.
Peretii constructiilor sunt confectionati din bârne late si groase, cele de stejar fiind cioplite cu securea din inima lemnului si finisate cu barda, iar cele rotunde din brad sau molid, încheiate în „cheutoare româneasca” si/sau, mai târziu (secolul al XIX-lea), „nemteasca”, în sistemul „blockbau”. Cununile încheiate deasupra peretilor sprijina „cornii” acoperisului, întotdeauna în patru ape, realizat din astereala pe care este batuta dranita sau, în unele cazuri, este montata învelitoarea din paie.
Daca la casele foarte vechi (din secolele al XVI-lea – al XVII-lea), prisma cu stâlpi lipseste, în secolul al XVIII-lea se generalizeaza în zona, fiind cunoscuta sub denumirea de „satra”.
În general casele, ca si portile de altfel, poarta o marca sociala relevând statutul de oameni liberi sau nobili si/sau aserviti al proprietarilor. De altfel aceasta reiese din decorul care le însoteste si mai ales inscriptiile scrise în limba româna cu litere cirilice sau în limba latina. Apar aici nume de mesteri, de proprietari, de demnitari locali, cu diferite ranguri sociale, preoti si juzi etc.
Iata câteva asemenea inscriptii care sunt si dovada unui înalt grad de cultura al oamenilor locului: Casa Botizan – din Strâmtura are pe ancadrament inscriptia descifrata partial: „ANUL DOMNULUI – 1700 … POP”. Inscriptia este completata cu embleme solare, stelare, simboluri crestine si pasari stilizate; Casa familiei Codrea din Berbesti: AEDIFICAVIT (F.L.S.M.) A: 1704 M: FILIUS VOLPHANSI. (Ridicata … anul 1704 … fiul lui Lupu); Casa familiei Cupcea din Calinesti poarta data în cifre arabe; la fel ancadramentul unei case din Oncesti consemneaza data – 1744; Casa Bizau din Cuhea (Bogdan Voda) pe mestergrinda poarta inscriptia în latina: „… DOMUS ET EXPENSIS KOZMA CU FILU EVS STEPHANI STRUCTA EST ANNO 1752 AD MAIOREM DEI TRINI ET UNIS… MEI SEMPERA VIRGINIS MARIA ET OMNIUS SANCTORUM FIONOREM” (Aceasta casa construita si înfrumusetata de Cosma si fiul sau Stefan în anul 1752 spre cinstirea lui Dumnezeu si a Sfintei Treimi si spre adorarea Sfintei Fecioare Maria si în cinstirea tuturor sfintilor); Casa familiei Marinca din Sârghi, pe pragul de sus al ancadramentului usii de intrare are sculptata inscriptia: „ACEST LUCRU SAU (lipseste cuvântul facut) ÎN ANUL 1785 ÎNCEPUTU ÎN LUNA LUI DEKEI 29 DE ZILE”; Casa Iurca din Calinesti are inscriptia: „DE LA FACEREA LUMII VALEAT 7301”; mestergrinda casei Dunca din Ieud consemneaza cu litere cirilice mari sculptate: „ANUL DOMNULUI 1798 IUNIE ÎN 21 DE ZILE – SFÂNTUL MUCENIC IULIANU”.
Pe o mestergrinda, recuperata de la o casa din Ieud, se consemneaza cu litere cirilice: „CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU SAU LUCRAT ACEASTA CASA A CLEJII DIN ÎNDEMNUL DOMNULUI PAVEL SAPÂNTAN JUDELE IERASULUI DE SUS PRIN OSTENEALA LUI CHINDRIS MIHAI FIIND PAROHUSII SATULUI IOAN SI MIHALYI IARA MAISTRU KINDRIS DAN CU PLES IONAS ÎN ANUL DOMNULUI 1810” – inscriptia consemneaza demnitarii locali – judele, preotii (fratii Mihalyi din care Ionas, bunicul viitorului academician Ioan Mihalyi de Apsa si al mitropolitului unit al Ardealului, academician Victor Mihalyi de Apsa), nume de ctitori si de mesteri, toti membri ai vechilor familii din secolul al XIV-lea, cu descendenti pâna în zilele noastre.
Majoritatea acestor case care astazi sunt declarate monumente istorice si s-au restaurat în Muzeul Etnografic din Sighetul Marmatiei. Mai amintim aici Casa Pop „Tomanu” din Berbesti, astazi transferata si restaurata în Muzeul Satului din Bucuresti. Ea poarta pe mestergrinda urmatoarea inscriptie cu litere cirilice: „DIN ÎNDEMNUL TATALUI SI CU AJUTORUL FIULUI SI SAVÂRAIREA SFÂNTULUI DUH, MESTER PASCU DE PE SALASTE SE ROAGA CA SA-L POMENITI ÎN SFINTELE RUGACIUNI. ACEASTA CASA AU FACUT POP GHEORGHE ÎN ANUL DOMNULUI 1775 A DOUA JOI DUPA SFINTELE FLORII”.