Muzeul De Etnografie Si Arta Populara Baia Mare: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Muzeul De Etnografie Si Arta Populara Baia Mare, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Maramures, in judetul Maramures, localitatea Baia Mare Cultura populară materială şi studiul acesteia, precum şi prezenţa obiectelor etnografice în muzeu, au preocupat pe specialişti încă de la începuturile activităţii muzeale în Baia Mare. În anul 1899, a luat fiinţă la Baia Mare Asociaţia Muzeală Băimăreană a cărei membrii au donat sau au determinat pe alţii să doneze obiecte ce urmau a constitui primele colecţii ale muzeului băimărean. Iniţiatorii înfiinţării muzeului băimărean considerau că acesta trebuia să aibă mai multe secţii: bibliotecă, secţia de istorie, secţia de etnografie şi secţia de ştiinţele naturii, fiecare dintre acestea cu sarcini specifice. Astfel secţia de Etnografie trebuia să "întreprindă studii de etnografie care să reflecte spiritualitatea oamenilor, folclorul, tradiţiile populare, portul popular, producţiile meşteşugăreşti" etc. După înfiinţarea muzeului, în 1904, atât documentele scrise, inventarele păstrate cât şi documentele fotografice ale unor expoziţii organizate în prima parte a sec. XX la Baia Mare, atestă prezenţa în colecţiile muzeului a numeroase piese etnografice.

Cel de al doilea război mondial a întrerupt activitatea muzeală în Baia Mare. Ea a fost reluată în anul 1950, însă atunci se punea un accent deosebit pe secţia de istorie. Aprobarea de înfiinţare a unei secţii de etnografie şi artă populară a venit abia în 1964. Primul muzeograf al acestei noi înfiinţate secţii a fost Laura Sârbu. În acei primi ani s-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea numerică a colecţiilor muzeale şi foarte curând numărul de piese etnografice a depăşit 1000 de obiecte. Nici cercetarea nu a fost trecută pe planul al doilea, în aceşti ani organizându-se campanii de cercetare conduse de eminentul cercetător al culturii populare, Tancred Bănăţeanu. În anul 1968, ca muzeograf al Secţiei de Etnografie îl găsim pe Sabin Şainelic un pasionat etnograf ce şi-a dedicat întreaga viaţă muzeului din Baia Mare. Acestui muzeograf i se datorează depistarea şi achiziţionarea a mai bine de jumătate din actuala colecţie a Muzeului de Etnografie din Baia Mare. Din anul 1971 este angajat al doilea muzeograf, Janeta Ciocan. Până în anul 2000 prin secţia de etnografie au mai trecut şi alţi muzeografi, Dumitru Pop, Izidor Râpă, Elena Antal, fiecare aducându-şi un aport semnificativ la dezvoltarea acesteia.

Anul 1968 a însemnat şi anul de debut al unei activităţi ştiinţifice în organizarea colecţiilor muzeale. Obiectele etnografice au fost aranjate pe colecţii, astfel încât să se poată vedea în orice moment care sunt priorităţile în ceea ce priveşte completarea lor. Tot acum începe şi o intensă activitate expoziţională şi o cercetare sistematică a fenomenelor culturii materiale populare din zonele etnografice ale nordului României. Această activitate a fost dublată de o intensă preocupare pentru mărirea patrimoniului fără de care activitatea expoziţională nu putea fi desfăşurată. Urmare a acestei activităţi patrimoniul muzeului a ajuns azi la peste 7000 de piese, multe dintre acestea având valoare de tezaur.

Dorinţa, de a face cunoscută şi înţeleasă şi altora frumuseţea, originalitatea, bogăţia şi deosebita valoare artistică a artei populare, ne-a îndemnat a face demersurile pentru a primi locaţia în vederea organizării unui muzeu pavilionar dar şi a unui muzeu în aer liber. În acest sens cei doi muzeografi au elaborat tematicile în vederea organizării la Baia Mare a unei expoziţii pavilionare (Janeta Ciocan) şi a uneia în aer liber (Sabin Şainelic). Tematicile respective au constituit examenul pentru absolvirea cursurilor de perfecţionare, postuniversitare organizate de către Ministerul Culturii şi au fost apreciate pozitiv. Această apreciere a făcut ca pentru muzeul pavilionar să fie atribuită clădirea fostului Teatru de Vară. Aceasta a fost supăsă unor transformări majore pentru a răspunde cerinţelor unui spaţiu ce va adăposti un muzeu. În urma lucrărilor efectuate a rezultat un spaţiu expoziţional de aproximativ 500 m2 , 12 camere de depozite, 3 birouri şi alte spaţii administrative. Cea mai importantă realizare a fost atelierul de restaurare construit în fostele spaţii ale cabinelor de proiecţii. Acesta are 4 încăperi folosite pentru restaurarea a diferite piese muzeale, lemn, ceramică, textile, fier. La subsolul clădirii s-au realizat bazine de imersie pentru lemnul din construcţiile ce urmau a fi reconstruite pe Dealul Florilor, unul dintre acestea cu o lungime de 13 metri.