Biserica Sf. Arhangheli : aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Biserica Sf. Arhangheli , adaugat pe hvp in categoria Biserici si Manastiri, zona turistica Muntenia, in judetul Braila, localitatea Braila Piaţa Traian Biserica „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”

din Municipiul Braila este cea mai veche dintre bisericile existente în raza orasului si, totodata,

singura marturie istorica a împrejurarilor în

care, în urma razboiului ruso-turc din anii

1828-1829 si a pacii de la Adrianopol (1829),

orasul si teritoriul din jurul orasului organizate

ca raia turceasca au reintrat în componenta

Principatului Tarii Românesti.

Initial, cladirea a servit ca lacas de cult musulman, adica „mesdjid” sau „geamie”. Apoi, geamia a fost transformata în biserica ortodoxa pentru prima data, temporar, între 1808-1810 si definitiv, dupa eliberarea Brailei de sub turci, din initiativa arhiducelui Mihail Pavlovici Romanov, seful armatei rusesti. Acesta a cerut de la Episcopia Buzaului - sub jurisdictia careia se afla Braila – aprobarea de a transforma geamia în biserica crestina ortodoxa, tocmai pentru a aminti de eliberarea Brailei de sub ocupatie otomana.

În duminica Ortodoxiei a zilei de 8 Martie 1831, dupa ce s-a facut Sfântul Altar, s-a oficiat sfintirea bisericii de catre un arhimandrit delegat de episcopie, dîndu-i-se hramul Sfântului Arhanghel Mihail.

Traditia acorda cladirii o vechime de peste 250 ani. De asemenea, lipsa oricarei ornamentatii baroce în partea veche a cladirii arata ca aceasta cladire este anterioara anului 1750, iar mentiunea lui Wysocki (L.Hubert, Zatargi Poski Z. Turcya pe 1667 roku, în P.P. Panaitescu, Calatori poloni în tarile române, Bucuresti, Acad. Româna, Studii si cercetari, XVII, 1930) atesta faptul ca, în anul 1667 s-ar fi început constructia unui „ mesdjid” împotriva prevederilor tratatelor internationale.

Vechiului locas de cult musulman construit din caramida nearsa, i s-a adaugat absida altarului din caramida bine arsa. Ferestrele dinspre rasarit au fost astupate si s-au înlocuit ferestrele înguste suprapuse de pe fatadele nord si sud, cu fereste simple largi si rotunjite sus, ce dainuie pîna astazi. De altfel, sub tencuiala se afla urma ferestrelor de sus ale fostei geamii, astupate cu caramida.

În 1862 biserica a fost marita cu 7 metri spre vest, ajungând la actuala forma si dimensiune. Partea adaugata prezinta spre exterior o fereastra similara celor existente si câte o intrare laterala spre nord si sud. În interior, aceasta parte este prevazuta cu un etaj pentru a se diferentia de cladirea veche.

În anul 1922, potrivit documentatiei cu nr. 136/1922 aprobata de Ministerul Cultelor si Artelor de atunci, zidul bisericii a fost refacut în exterior, înlocuindu-se caramida nearsa cu caramida de presa. Cheltuielile au fost suportate de sotii Nedelcu si Ana Chercea, ctitori restauratori.

În anul 1935, a fost scoasa igrasia din exterior prin înlocuirea caramizii si lasarea unui canal de ventilatie în perete.

Toate reparatiile efectuate nu au influentat nicicum înfatisarea monumentului. Partea veche a cladirii - fost mesdjid - este sustinuta de pilastri de stejar, plasati în zidurile exterioare si liberi în interior, puternic contravântuiti.

Tavanul este foarte frumos ornamentat cu baghete de lemn în stil oriental. Partea centrala a tavanului („gobec-ul”) a fost ulterior acoperita cu stuc, pe care s-a pictat figura Pantocratorului, care, în bisericile ortodoxe obisnuite se gaseste în centrul cupolei naosului.

Minaretul de zid a fost înlocuit cu o clopotnita de lemn în anii 1828-1829, chiar în timpul razboiului ruso-turc, care a ars în noaptea de 1 iulie 1885, dupa care a fost construita o alta, din lemn, înlocuita – la rândul ei, cu aprobarea Ministerului Cultelor, cu actuala clopotnita de zid în stil românesc construita de sotii Chercea, în anul 1923.

Din tunurile turcesti capturate de rusi în batalia de la cetatea Silistra s-au turnat, în Rusia, trei clopote pentru biserica, cu inscriptia: „ Acest clopot facutu-i-s-au din tunuri turcesti ce s-au luat de la cetatea Silistrei în leatul 1829, luna deckembrie, de catre tutorele Rusienesti ostiri si s-au harazit spre pomenire de Prea Puternicul a toatei Rusii Împaratul Nicolae I la biserica cea noua din Valahia unde se prasnuieste hramul Sfîntul Arhanghel Mihail, 1832. Maistor Grigore Federisev, Petersburg.”

Clopotele s-au spart când a ars clopotnita în acea fatidica noapte de 1 iulie 1885. Clopotele returnate de epitropie au fost sparte si luate de nemti, ocupantii orasului Braila, în 6 iunie 1917, pentru fabricarea de armament. Actualele doua clopote sunt daruite de ctitorii restauratori, sotii Chercea.

Pe catapeteasma bisericii este asezata icoana Sf. Arhanghel Mihail, din argint aurit, în toc din lemn. Ea a fost executata în Rusia si daruita bisericii de marele duce Mihail Pavlovici, în anul 1834, laolalta cu un rând de carti ritualice, în limba slavona, legate în piele. Prin adresa cu nr. 988 din 18 Martie 1836, se recomanda de catre conducerea vremii ca, la sosirea icoanei adusa din Bucuresti prin Buzau, sa iasa spre întâmpinarea ei la bariera autoritatile si toti orasenii.

Deosebit de sugestiva este si opinia profesorului I. Simionescu, inserata în lucrarea sa „Orase din Romania”(ed. 1925), în care, vorbind despre Braila, constata: „Cum urci în port, pe la debarcader, dai într-o rotonda frumoasa, relativ bine întretinuta, spatioasa. Daca n-ar fi vechea geamie, prefacuta în bisericuta, care sa-ti arate ca pe aici a fost o raia turceasca te-ai crede dupa flori, ca si dupa cladirile împrejmuitoare, în vreun oras din apus.”

Potrivit lui H. Stanescu - initiat în studiul monumentelor musulmane - monumente cu specific similar bisericii Sfintilor Arhangheli din Braila nu se mai afla pe teritoriul României, iar în afara tarii mai sunt doar doua, una în fosta Iugoslavie si una în Bulgaria.