Palatul Mavrocordat: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Palatul Mavrocordat, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Bucovina, in judetul Vaslui, localitatea Vaslui str. Ștefan cel Mare, nr. 62 Această maiestuoasă clădire se află în municipiul Vaslui, str. Ștefan cel Mare, nr. 62, și este singurul palat construit acum mai bine de 100 de ani în localitate care se mai păstrează, fiind martorul evenimentelor social-politice și culturale care s-au petrecut în această urbe.Palatul este situat alături de Casa Ghica, pe artera principală a orașului. A fost proprietatea familiei Mavrocordat, familie fanariotă cu rădăcini adânci în Imperiul bizantin și care a dat țării noastre 6 voievozi (reprezentanți de seamă în evoluția culturii și științei din secolele XVIII-XIX). Descendent a 7 generații pe linie bărbătească a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul (1641-1709, medic și filosof), Gheorghe Mavrocordat a cumpărat, în 1883, de la clironomii Elenei Șubin (soția colonelului rus Pavel Alexe șubin și sora domnitorului Grigore Alexandru Ghica) moșia târgului Vaslui, cu suma de 1.225.000 lei. Gheorghe Mavrocordat s-a căsătorit cu Vera și a avut doi copii: Eliza (contesă de Mongomary) și George. Astfel, în 1883, Gheorghe Mavrocordat și soția sa, Vera, au început construcția acestei clădiri, iar în 1892 ea a fost finalizată. Această construcție, care a avut inițial o destinație rezidențială, este declarată acum monument istoric de categoria A și este înscrisă ca atare în “Lista monumentelor istorice din județul Vaslui - 2004, având codul 170 VS-II-m-A-06711”.

Descriere tehnică
Palatul Mavrocordat a fost inițial o construcție de zidărie și cărămidă dezvoltată pe un subsol parțial și un parter. Accesul principal se realiza printr-un portal (portic) cu turlă, ce se sprijinea pe patru arce în plincintru, stâlpii independenți ai portalului fiind decorați în exterior cu pilaștri cu piedestaluri și capiteluri corintice care susțineau o arhitravă simplă. Aceasta se sprijinea, la rându-i, pe o friză cu consolă și metope din plăci de ceramică smălțuită, cu chenar și rozete (plăcile ceramice erau de culoare albastru-deschis). Pe corpurile laterale ale clădirii erau metope din ipsos, mai mici și cu decoruri simplificate.Astfel, edificiul ca atare era format dintr-un corp central și două aripi laterale de înălțime mai mică, având lungimea totală de 68 metri. Planul și compoziția fațadelor (principală și posterioară) se înscriau în stilul eclectic al sfârșitului secolului al XIX-lea. Fațada principală a corpului central se închidea pe capete cu zone decroșate spre exterior, sugerând baze de turnuri de colț în stil neogotic. Decorația exterioară era prevăzută cu plăci de ceramică smălțuită, cu chenare și rozete, iar tâmplăria bogat ornamentată cu fier forjat era inspirată din Renașterea italiană. Fațada posterioară avea balcoane cu balustrade din fier forjat, inspirate tot din

Renașterea italiană.
Tot pe această fațadă exista terasa închisă cu o tâmplărie bogat ornamentată cu fier forjat, la care se ajungea pe două scări simetrice (cu feronerie lucrată în aceeași tehnică a balcoanelor și ferestrelor). Deasupra terasei, retras din planul ferestrelor, era etajul cu o singură încăpere, această încăpere fiind amplasată deasupra salonului mare de recepție și folosită ca loc al orchestrei. Accesul la ea se făcea prin capătul din aripa de nord a coridorului median, pe o scară balansată din lemn. Ancadramentele erau modelate clasic, terminându-se în cornișe susținute de console, în timp ce frontoanele ferestrelor se încheiau cu volute care încadrau capete de lei și ghirlande de frunze.Acoperișul clădirii era în patru ape, iar pe fațada principală apăreau patru turle învelite în plăci de ardezie, în timp ce restul acoperișului format din șarpantă de lemn era învelit cu tablă zincată. Trebuie spus faptul că acest palat a avut în față un frumos parc cu pomi fructiferi și arbori ornamentali. Clădirea avea mai multe încăperi, fiecare cu următoarea destinație inițială: un salon-hall - folosit ca sală de recepție și de concerte sau dans, cu oglinzi laterale, tavan mobil cu luminator, iar deasupra cu un spațiu amenajat pentru orchestră, un vitraj mare (seră), cinci camere pentru stăpâni, opt camere de serviciu, o bucătărie, un bufet (probabil încăperea capitonată cu lemn de stejar), o sală de baie, un closet, o cameră de încălzire pentru calorifer și o magazie pentru lemne.Palatul Mavrocordat avea parter, subsol și cinci poduri parțial mansardate, posedând instalații de apă, canal, electricitate și instalații cu calorifer cu abur. Toate camerele principale aveau sobe de teracotă smălțuită sau din faianță și erau parchetate cu lemn de stejar. Tâmplăria din interior avea o feronerie de foarte bună calitate, iar armăturile erau din bronz, special vopsite și lustruite. De asemenea, merită să menționăm că la parter se afla o bogată bibliotecă, într-o sală capitonată cu lemn de nuc. În orice caz, cutremurele din 1908, noiembrie 1940 și cel din 1990 au afectat oarecum structura de rezistență a clădirii.

1934: schimbare de proprietate
În 1934, Ministerul Apărării Naționale a hotărât cumpărarea unui imobil pentru instalarea Cercului Militar al Garnizoanei Vaslui. În acest context, la 31 octombrie al aceluiași an, George Mavrocordat (ca procurator al mamei sale, Vera Mavrocordat - care locuia atunci la Nisa) a trimis o scrisoare-ofertă de vânzare a palatului către acest minister, precizând că suprafața clădită era de cca. 700 mp, pe un teren de cca. 4000 mp, delimitată astfel: “Fațada de Vest pe strada Ștefan cel Mare are o lungime de 81 m., având un grilaj de fier forjat pe soclu de piatră, la Sud are o linie dreaptă în lungime de 21 m. cu un gard de scânduri lung de 39 m., formând limita cu proprietatea școalei Ortodoxe Vaslui. La Est și la Nord este limita cu proprietatea Mavrocordat și cumpărătorul va fi obligat a ridica imediat în aceste părți un gard de scânduri de cel puțin doi metri înălțime pe întreaga lui cheltuială și fără nici un drept de trecere.”Actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la 31 decembrie 1934, iar prețul de vânzare a fost stabilit la 1.500.000 lei (conform Legii monetare din 7 februarie 1929, prin care un leu corespundea cu valoarea legală a 10 mg. aur), plătibilă timp de 2 ani. Ca atare, la 27 mai 1935 are loc în imobilul cumpărat inaugurarea Cercului Militar “Constantin Prezan” al ofițerilor din garnizoana Vaslui. Printre membrii fondatori ai acestui cerc și care au donat și importante sume de bani erau următoarele personalități: Victor Slăvescu - ministrul Finanțelor, col. Gabriel Marinescu - prefectul Poliției Capitalei, mareșalul Constantin Prezan, considerat un simbol al armatei române (fost comandat al Regimentului 7 “Racova” și al Regimentului 25 Infanterie Vaslui); George Tătărăscu - primul ministru, Vasile Sassu - ministrul Agriculturii și deputat de Vaslui, Paul Angelescu (general de corp de armată și ministru de Interne), Ion Manolescu Strunga (ministrul Industriei și Comerțului), Gheorghe Rășcanu - prefect de Vaslui, Ion Rășcanu, general și senator de Vaslui, fost ministru al Armatei, Dumitru Taciu - primarul Vasluiului, Olga Prezan - soția mareșalului, Olga C. Dumitriu - fiica sa adoptivă, dr. C. Dumitriu - ginerele și Olghița C. Dimitriu - nepoata.Cumpărarea s-a făcut la insistența și cu sprijinul mareșalului Constantin Prezan, cel care și-a amenajat aici o cameră pentru locuit. Aici se desfășurau interesante manifestări cultural-artistice ale militarilor, dar și ale civililor.Palatul devine “Casa pionierilor și șoimilor patriei”.Începând cu 1 decembrie 1956, în fostul Palat Mavrocordat, ulterior Cercul Militar, a funcționat și funcționează Palatul Copiilor (Clubul Elevilor), aparținând de Ministerul Educației și Cercetării. La început au funcționat aici 6 cercuri pentru elevi, dar în cei peste 50 de ani de existență instituția și-a diversificat mereu activitatea, ajungând acum la peste 30 de cercuri (cu o filială la Negrești, cu 5 cercuri pentru elevi). Anual, peste 2.000 de elevi frecventează aceste cercuri, având posibilitatea să se afirme în diferite domenii: plastic, literar, muzical, coregrafic, dans, modelism, informatică, depanare radiuo-tv, orchestral, folcloric etc. Dispunând de un colectiv minunat de cadre didactice, Palatul Copiilor din Vaslui este astăzi o reprezentativă școală a talentelor, pasiunii și a măiestriei elevilor, creând un fascinant univers al copilăriei. În fine, actualmente se impune o refacere totală a edificiului, întrucât trecerea anilor și nepăsarea oamenilor au afectat profund structura de rezistență și înfățișarea generală a acestei importante clădiri-monument din urbea Vasluiului.