Manastirea Cheia: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Manastirea Cheia, adaugat pe hvp in categoria Biserici si Manastiri, zona turistica Valea Prahovei, in judetul Prahova, localitatea Maneciu Istoricii afirma ca prima biserica a manastirii Cheia a fost ridicata la 1770. Se presupune ca aceasta biserica a fost din lemn si avea hramul hramul Sfantul Nicolae. Parintele Ioanichie Balan mentioneaza ca anumiti calugari din Sihastria Valeni au intemeiat Sihastria Teleajen, cunoscuta si sub numele de "Cheia Teleajenului", cu hramul "Sfantul Nicolae". Aici se nevoiau si calugari ardeleni care treceau in Tara Romaneasca prin pasul Bratocea din cauza persecutiilor religioase. Dupa sapte ani aceasta biserica a fost distrusa de turci. Initiativa pentru a doua ctitorie apartine staretului Atanasie, primul staret cunoscut dupa nume al Cheii. A fost ridicata la poalele muntelui Rosu si purta hramul Adormirea Maicii Domnului. La data construirii celei de a doua biserici si in anii urmatori, chinovia de la Cheia era saraca. De aceea calugarii si-au indreptat gandul catre domnul tarii din acea vreme. Un hrisov din 14 decembrie 1792, al lui Mihail Sutu, arata ca "dand numitii calugarasi rugaciunea domniei mele", s-a gasit "ca cererea lor este cu cale, spre a se putea haladui la acel loc de piatra"... de aceea, li s-a acordat mila domneasca "sa aiba a tinea lude cinci... ca sa-i aiba... de ajutor la cele trebuincioase schitului si pentru hrana lor".

Alexandru Ipsilanti constata in 1797 ca cei 19 calugarasi sihastri traiau greu cu mila acordata de Mihai Sutu, deoarece schitul se afla "in loc pustiu si intre piietri, unde nici roduri ale pamantului, de hrana omeneasca, nu se pot face..." si pentru ca schitul nu avea pe atunci "nici mosiie, nici viie, nici aitcevasi nimicu cu vreun venit...", de aceea le-a harazit o mila mai mare: "zece lude, oameni streini, ca sa le posluseasca" ...si "a lua pa fiecare an, din vama Valenilor (de Munte)... cate talere cincizeci... ca sa fie schitului de intarire si parintilor calugari de hrana si chiverniseala...". In 1798, Constantin Hangerli intarea aceasta noua mila. Manastirea primea o asemenea intarire si reinnoire si la 1799 de la Alexandru Moruz. Confirmarile si reinnoirile s-au repetat in 1803 de catre Constantin Ipsilant, in 1814, de Ion Caragea si in 1825, de Grigore al IV-lea Ghica. Starea economica a schitului "Cheia de pe Teleajen..." "si a parintilor ce sihastresc la numitul schit..." avea sa se imbunatateasca, incepand cu anul 1800. In acel an, la 25 martie, paharnicul Manolache Hrisoscoleu din Bucuresti le daruia "sfoara de mosie ce se numeste Ciocrac, in gura Drajnii, de 80 stanjeni".Sfoara se invecina spre nord cu "(mosiea) dumnealui Alexandru Drajneanu", spre est cu "Caldarusani", adica mosia manastirii Caldarusani, mosie aflata in comuna Carbunesti, judetul Prahova, pe atunci in judetul Secueni, spre sud cu sfoara Balaneasca, iar spre apus cu apa Drajnei. Paharnicul a mentionat ca la randul sau, cumparase aceasta sfoara de mosie, la 25 martie 1800, de la diaconul Stan din Ogretin, pentru optzeci de galbeni imparatesti. In 1826, Dragan Dan din Maneci, care se despartise de sotie, a daruit schitului casa sa cu pivnita, cu livada de pruni din jur, trei buti, doua tocitori si doua butoaie. El motiva darul sau astfel: "am lasatu lumea... parintii ma primira la schit... si parintele Stefan... imi dete si cinu calugarii". Se vede ca Dragan era clacas, deoarece nu uitase sa mentioneze in zapisul de danie : "insa dijma sa si-o dea (schitul) din toate ce sa va agonisi...". Din inscris se retine numele staretului din acea vreme, Stefan.