Mănăstirea Bisericani: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Mănăstirea Bisericani, adaugat pe hvp in categoria Biserici si Manastiri, zona turistica Bucovina, in judetul Neamt, localitatea Alexandru cel Bun sat Bisericani Manastirea Bisericani este o manastire ortodoxa, cu obste de calugari, situata in satul Scaricica, comuna Viisoara, in judetul Neamt (la doi kilometri mai jos se afla satul Scaricica, iar la cinci kilometri sud, comuna Viisoara). Manastirea este situata la 12 kilometri vest de orasul Piatra Neamt, pe soseaua Piatra Neamt - Bicaz. Drumul in urcare, cu multe serpentine, este de o deosebita frumusete, avand Valea Bistritei pe dreapta, dupa care urmeaza lantul muntilor acoperiti cu codrii de conifere.

Asezamantul de la Bisericani este construit in zona Muntelui Pietrosu, la o altitudine de 650 de metri. In secolul al XV-lea, in zona s-au nevoit multi schimnici, fapt pentru care in toponimia locului se pastreaza pana azi nume de calugari, precum: Muntele lui Simion, Muntele Averchie, Muntele lui Metodie, Muntele lui Varvara, Muntele Pir, Muntele Grecu, iar din secolul al XVII-lea si Muntele Chiriac. Multi dintre acesti monahi au trait in apropierea Pesterii Sfantului Cuvios Iosif de la Bisericani.
Biserica manastirii poarta hramul Buna Vestire, aceasta poarta amprenta modificarilor efectuate de domnitorul Petru Rares in 1535. Intre 1626-1631 biserica este inconjurata de ziduri groase cu turnuri de aparare. Mai tarziu intre 1637-1638 Vasile Lupu a construit un turn clopotnia si o serie de chilii. Datorita degradarii in timp a constructiilor, biserica este refacuta din temelii intre 1780-1786 pastrandu-se pronaosul din 1637. Tot atunci sunt construite si chiliile din caramida, paraclisul si casele staretiei. Artizanul acestor lucrari este domnul Dimitrie Moruzi.

Din punct de vedere al bogatiei spirituale, Manastirii Bisericani a concurat, timp de aproape trei veacuri, cu vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun - Manastirea Bistrita, cea dintai fiind una dintre cele mai importante manastiri din aceasta zona.
Intrarea in biserica se afla pe latura de sud, printr-un portal de piatra sculptata ce reproduce cunoscutul motiv al baghetelor incrucisate. Acelasi motiv reapare si la chenarul de piatra al celor doua ferestre ale turnului: una amplasata asimetric pe fatada sudica, cealalta in axul peretelui de apus.

Turnul-clopotnita este o constructie masiva, careia i s-a redus din inaltime cu prilejul lucrarilor din anul 1786. In exterior, sanurile laterale ale bisericii au forma dreptunghiulara, pe cel sudic fiind amplasat un cadran solar de piatra. Absida altarului, de forma pentagonala, are doua ferestre mari care inlocuiesc obisnuita fereastra in ax, ca la Socola si la Sfantul Gheorghe din Iasi.
Pe latura de miazanoapte, unde alunecarile de teren constituie un permanent pericol, s-a construit un zid de sprijin care acopera absida nordica si tot corpul bisericii. Tot pe aceasta latura, pana la coltul nord-vestic al incintei, se insira cinci contraforturi masive, doua dintre ele sprijinind zidul dublu al bisericii. In afara acestora, nu mai intalnim decat un singur contrafort, in coltul sud-vestic al turnului.

Intreaga constructie a ansamblului monahal degaja o atmosfera de echilibru si austeritate. Doar sirul de ocnite aflat sub cornisa si eleganta turlei de deasupra naosului mai nuanteaza suprafetele exterioare, altfel monotone.

In interior, daca exceptam pronaosul adaugat in anul 1637, nu putem distinge decat o singura incapere, divizata in trei nave cu ajutorul a doua arce transversale. Traversa mediana, care include absidele laterale, dand spatiului o forma ovoidala, preia descarcarea sistemului de boltire cu arce suprapuse si pandantivi, deasupra caruia se inalta o turla zvelta, in contradictie cu masivitatea restului constructiei.

Invelitoarea bisericii este realizata din sita, in trei ape, si marcheaza printr-o lucarna oarba tainita. Naosul are cate doua ferestre pe fatadele de nord si de sud, caracteristica proprie secolului al XVIII-lea, iar in peretele vestic se afla usile scarilor ce duc in turn si la tainita de sub acoperis.

Biserica nu are zugraveala decat pe calota si pandantivii boltilor. In schimb, catapeteasma, executata probabil cu prilejul lucrarilor din 1786, este de o rara frumusete. Ornamentatia bogata, de o vivacitate cromatica iesita din comun, contrasteaza cu sobrietatea icoanelor zugravite pe fonduri mate, de o discretie care impune. Intre registrele cu icoane s-au crutat benzi libere in care s-au pictat manunchiuri miniaturale de trandafiri, dupa modelul desenelor populare.

In acelasi spirit s-au realizat si usile imparatesti, remarcabile prin sculptura densa de arabesc a suprafetelor dinspre naos. Lucrate din scanduri mari de stejar, usile diaconesti se mentin pe aceleasi coordonate stilistice, insa decoratia sculpturala este mai aerisit spatiata, intarind expresivitatea picturilor din zonele centrale.
Prima jumatate a secolului al XIX-lea marcheaza o noua si ultima etapa constructiva in ansamblul Manastirii Bisericani. Atunci se ridica toate chiliile din piatra si caramida, se construieste staretia si, probabil, paraclisul din coltul sud-estic.

In anul 1821, in vremea Eteriei, Manastirea Bisericani a fost pradata, disparand multe din vechile odoare ctitoresti, iar cate au mai ramas au fost topite si prefacute in lucrari noi de staretii Veniamin si Nicon Marinescu, intre anii 1838 si 1854.

Dupa secularizarea averilor manastiresti, in anul 1863, Manastirea Bisericani este parasita si cade prada intemperiilor. Dupa anul 1863, cand asezamantul monahal de la Bisericani pierde cele mai importante surse de venituri, tezaurul se risipeste, cladirile se ruineaza iar numarul calugarilor scade rapid. Pe la anul 1880 pleaca ultimii calugari si intregul complex de constructii va fi abandonat.
Abia in anul 1885 se amenajeaza sumar un penitenciar, dar dupa o scurta perioada de functionare cladirile sunt iarasi parasite, circa 10 ani, pana in anul 1905, cand au fost preluate de "Societatea pentru profilaxia tuberculozei" si transformate in sanatoriu. De atunci s-au succedat mai multe etape de amenajari, modificari si constructii, datorita carora este destul de greu de reconstituit vechea configuratie a complexului manastiresc.

Ansamblul sanatorial mai pastreaza totusi, in afara bisericii, si alte elemente al caror aspect monumental poate constitui un pretios indiciu in aprecierea configuratiei si posibilitatilor fostei manastiri. Turnul cel mare din coltul sud-vestic, desi a fost fragmentat pe orizontala cu prilejul consolidarilor din anul 1990, impresioneaza si astazi prin grosimea zidurilor, prin prezenta contraforturilor exterioare si, in general, printr-o masivitate proprie unor asemenea constructii.

La nord-vest si la sud-est, turnurile rotunde au fost partial sau integral incorporate noului ansamblu, dar modificarile efectuate n-au putut elimina unele trasaturi specifice secolului al XVII-lea, pe care le intalnim si la Palatul Cnejilor, de la Ceahlau. In sfarsit, fragmentul de zid care se mai pastreaza intre turnul nord-vestic si clopotnita pune in evidenta rezistenta deosebita a incintei care se construise in jurul bisericii, inca din secolul al XVII-lea.
Fosta capela a manastirii ramane insa cea mai interesanta dintre vechile parti componente pastrate pana astazi. Impartita in doua printr-un planseu de etajare, poate fi apreciata ca o constructie destul de inalta si de masiva, realizata intr-un spirit arhitectural putin amalgamat.

Portalul de la intrare e sustinut de doi pilastri angajati, iar interiorul, in forma de nava, este acoperit de o calota sferica sprijinita pe patru arce care se imbina in consola. Altarul, boltit in sfert de sfera, este delimitat printr-un arc ce se descarca in zidurile exterioare si de care este ancorat iconostasul. In orice caz, proportiile si eleganta acestui paraclis atesta bogatia si insemnatatea la care ajunsese Manastirea Bisericani in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea.