Centrul Istoric Al Orasului Orastie: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Centrul Istoric Al Orasului Orastie, adaugat pe hvp in categoria Monumente, zona turistica Banat, in judetul Hunedoara, localitatea Orastie Municipiul Orastie detine cea mai importanta si valoroasa zona istorica si de arhitectura dintre toate localitatile judetului Hunedoara. Orasul Orastie, atestat documentar în anul 1224, cunoaste treptat o dezvoltare si datorita prezentei Ordinului franciscanilor, stiindu-se ca acestia se stabileau doar în centrele dezvoltate ale Transilvaniei. În anul 1324, Orastia avea statut de oras (civitas de Waras), având 344 de fumuri si o populatie de 1500 locuitori.
Orasul era condus de o magistratura, care avea în frunte un jude regal, ajutat de 12 jurati recrutati din rândul mestesugarilor si a comerciantilor înstariti.
Aspectul medieval al orasului Orastie dainuie, în linii mari pâna în zilele noastre. Zona cea mai importanta a urbei, era marcata, la mijlocul secolului al XIX-lea, de Piata Centrala. Alte trei piete erau Târgul de Lemne, Târgul de Fân si Târgul de Vite. În anul 1835 orasul avea vreo 30 de strazi.
În pragul secolului al XX-lea conducerea orasului dispune o serie de masuri pentru schimbarea aspectului strazilor, a frontului de cladiri, a santurilor de scurgere a apei. La 27 septembrie 1900, Magistratul orasenesc publica un ordin, prin care se cere ca în termen de doi ani „fronturile caselor catre strada sau drum, cu santurile necesare sa nu mai fie îngradite cu gradele sau garduri, nici catre strada, nici catre drum”. De asemenea la casele care au îngradituri, proprietarii lor sunt obligati sa le îndeparteze, în decurs de 10 ani. Intrau în aceasta operatiune de sistematizare casele de pe urmatoarele strazi: „Piata Mare, Piata Scolii, Piata Magistratului, Strada Târgului, Între Târguri, Strada Dealului, Strada Bisericii, Strada Postei Vechi, Strada Apei, Strada Vântului, Drumul Tarii”.
În urma acestor masuri a rezultat un urbanism al orasului care nu s-a schimbat prea mult pâna în zilele noastre. Casele care marginesc Piata Centrala, construite în mare parte în secolul al XIX-lea, pastreaza trasaturile arhitecturii sasesti: cladiri masive, cu 1-2 nivele, având porti mari ce ascund privirii curtile interioare. Modernizarea orasului a continuat si dupa Unirea din 1918. În anul 1921 se iau masuri pentru amenajarea „corsului” prin largire si asezare de banci.
Începând din a doua jumatate a secolului al XIX-lea în oras s-au construit o serie de case cu o arhitectura aparte care apartin românilor. Acest lucru a fost posibil întrucât din secolul al XVIII-lea tot mai multi români, în primul rând cei cu stare materiala buna, patrund dinspre periferie catre centrul orasului. Amintim printre cele câteva case construite de români: Casa Dr. Cornel David, Casa farmacistului Nicolae Vlad, Casa întreprinzatorului de constructii Nicolae Parau, Casa Dr. Ioan Mihu, Casa Dr. Aurel Vlad, Casa învatatorului Ioan Branga, Casa Vulcu etc. ce reprezinta constructii cu o valoare artistica si arhitectonica dar si memoriala si care au îmbunatatit zestrea edilitara a Orastiei.