Muzeul De Etnografie Si Arta Populara A Campiei Romane: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Muzeul De Etnografie Si Arta Populara A Campiei Romane, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Lunca Dunarii, in judetul Giurgiu, localitatea Giurgiu Floresti-Stoenesti La 35 Km nord-vest dc Bucureşti, prin autostrada Bucureşti-Piteşti şi la Km 30 pe şoseaua naţională Bucureşti-Bolintin VaIe-Potlogi, în satul Stoeneşti, comuna Floreşti-Stoeneşti, pe malul stâng al Sabarului se află Muzeul de etnografie şi artă populară, secţie a Muzeului judeţean “Teohari Antonescu” Giurgiu.

Este un frumos edificiu — monument de arhitectură brâncovenească, construit în anii 1710 — 1715 de către Gavril Drugănescu, fost mare vornic de Târgovişte, în partea de sat a Stoeneştilor numită Drugăneşti. Conacul a fost supus unor repetate restaurări, cu modificări evidente în stilul arhitectural, când la corpul central a mai fost adăugată o aripă în partea de vest.

În anii 1940 — 1942 arhitectul Gheorghe M. Cantacuzino a mai adăugat în partea estică încă o aripă, iar foişorul, al cărui acoperiş este susţinut de opt coloane cu capiteluri sculptatc în relief, a fost şi el puţin lărgit, creându-se proporţii mai echilibrate întregului monument.

Restaurări masive au fost făcute în anii 1965 - 1967.

Expoziţia de bază a muzeului a fost inaugurată în 1971, ca muzeu etnografic al Câmpiei Dunării. A fost în mai multe rânduri modificată, căpătând profil judeţean.

Muzeul dispune de colecţii valoroase cu privire la viaţa rurală, etnografia şi arta populară de pe meleagurile Vlăsiei şi Burnasului, Luncii Dunării, Văii Mostiştei, şesului Bărăganului.

Într-un număr de 13 săli, cu o suprafaţă totală de circa 600 mp, muzeul prezintă exponate din colecţiile de port şi ţesături de interior, ceramică, prelucrarea lemnului şi metalelor, ocupaţii tradiţionale, industria casnică.

Respectând cu stricteţe planul interior al edificiului, nivelul superior a fost destinat artei populare, care cuprinde colecţii de obiecte selecţionate, ordonate pe genuri cu sublinierea evoluţiei şi distribuţiei diverselor tipuri şi variante, cronologia, diferenţele zonale etc.

Astfel, în sala centrală atrag atenţia scoarţele din lână, frumoase şi variate, cu alesături geometrice sau florale, viu şi armonios colorate, ţesăturile de in, cânepă, bumbac şi borangic, folosite atât la confecţionarea pieselor de port, cât şi împodobirea interiorului, prin cromatică şi ornamentaţie făcând dovada măiestriei creatoarelor populare din zona de şes.

De asemenea, costumul popular din zona Ilfov şi Vlaşca, având la bază elementul străvechi, autohton, s-a dezvoltat în decursul timpului în tipuri variate, de o rară bogăţie şi frumuseţe, dintre acestea distingându-se în mod deosebit costumul femeiesc cu peşteman şi catrinţă din zona Vlaşca.

In afară de ansambluri întregi de costume femeieşti şi bărbăteşti, în expoziţie mai sunt expuse piese separate de costurn ca: fote, catrinţe, cămăşi cu altiţă şi poale şungi, marame de borangic, giubele cu găitane policrome etc.

Apoi, circuitul îl poartă pe vizitator în sălile unde este prezentată ceramica populară, care cuprinde numeroase piese de uz casnic, provenite din centrele de olari proprii zonei Ilfovului (Pisc şi Brătuleşti) dar şi din Odobeşti - Dâmboviţa, Gheboaia — Prahova sau cunoscutul centru ceramic Oboga din judeţul Olt. Alături, atelierul olarului din Pisc prezintă vizitatorului, diferitele faze de prelucrare a ceramicii populare.