Biserica Ortodoxa Din Lipova: aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Biserica Ortodoxa Din Lipova, adaugat pe hvp in categoria Muzeu, zona turistica Crisana, in judetul Arad, localitatea Arad Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Lipova este, poate, cel mai interesant monument de artă veche românească din Banat. Transformările pe care le-a suferit, în decursul timpului, indică etapele înregistrate de evoluţia artei româneşti în această parte de ţară. Elementele sale de arhitectură şi pictură constituie un fel de „compendium“ de istorie.

A fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea în stil bizantin, având o cupolă pe naos şi abside laterale (locul stranelor cântăreţilor) de formă dreptunghiulară, un plan deosebit de „triconcul“ obişnuit (cu abside semicirculare în interior). A fost, în mod sigur, pictată (nu ştim dacă integral sau sau parţial). Din vechea pictură, datând din secolul al XV-lea, se mai păstrează două panouri în pronaos (tinda femeilor), înfăţişându-i pe Sfinţii Pahomie şi Teodosie, întemeietorii monahismului răsăritean, o dovadă că această biserică a fost iniţial mănăstirească. Situarea ei dincolo de zidurile care înconjurau oraşul, într-un spaţiu neutru, separată şi de aşezarea românească rurală, îi conferă un caracter şi o funcţie speciale. Nu ştim exact ce soartă a avut în timpul stăpânirii turceşti (1552-1595, 1613-1718). Se presupune că ar fi fost transformată în moschee. (Mă îndoiesc că turcii musulmani şi-ar fi făcut un locaş de cult în afara cetăţii).

După pacea de la Passarowitz din 1718, Lipova (şi întregul Banat) a intrat sub stăpânirea austriacă. Biserica noastră, la rândul ei, va deveni „Biserica parohială“ pentru toţi românii (cărora trebuie să le adăugăm bogaţii macedoneni stabiliţi aici şi probabil unele rămăşiţe de sârbi). Aceştia vor efectua o primă restaurare radicală a bisericii în anul 1732, iar câţiva ani mai târziu (1735-38) o vor înzestra cu un splendit covor de pictură murală, executată de o echipă de zugravi din Oltenia, proveniţi din renumita „şcoală“ de la Hurezi, întemeiată de Constantin Brâncoveanu. Conform inscripţiei de pe peretele de nord, echipa era formată din Ion de la Hurezi, Nedelcu Popovici, Şerban Popovici şi Radu Popovici (desigur, români).

O particularitate a prestaţiei lor o constituie pictura exterioară de pe peretele de nord, reprezentând scena „Judecăţii de Apoi“, o compoziţie amplă, din nefericire păstrată fragmentar. Şi mai interesantă este înfăţişarea „Acoperământului Maicii Domnului“ într-o nişă din interiorul compoziţiei. („Acoperământul“ este comemorat la 1 octombrie). Modelul urmat aici de zugravul Ion este cel de la Hurezu şi mănăstirea Govora.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, biserica ortodoxă română a suferit o transformare radicală, în urma căreia a dobândit o formă nouă, conformă stilului oficial al Imperiului Habsburgic, Baroc. Edificiul a fost alungit mult spre răsărit, cupola a fost înlocuită de o boltă mult mai joasă, de tip baroc, iar pe faţada de apus s-a adăugat un turn terminat cu un coif de stil Rococo. În anul 1785, altarul a fost despărţit de naos printr-un iconostas lucrat de ştefan Teneţchi, un pictor arădean de origine macedo-română.

În sfârşit, o ultimă transformare s-a petrecut în anii 1928-1930 când biserica a primit forma pe care o are aazi. Cu această ocazie, edificiul a fost reînălţat, dar în locul vechii cupole s-a aplicat o boltă semicirculară, iar pe cele două ziduri de nord şi sud s-au construit două galerii paralele, cu scopul de a mări capacitatea interioară a bisericii. Şi aşa, cu aceste transformări, biserica noastră din Lipova este una dintre cele mai impozante din Banat.