Cheile Valisoarei (Cheile Aiudului): aceasta pagina prezinta o scurta descriere a obiectivului turistic Cheile Valisoarei (Cheile Aiudului), adaugat pe hvp in categoria Chei si Defilee, zona turistica Muntii Apuseni, in judetul Alba, localitatea Aiud Cheile prezintă o importanţă complexă (geomorfică şi botanică), pe versanţii cheilor se întîlnesc o serie de plante rare.Rezervaţia se află în estul Munţiilor Trascăului, în partea sudică a Depresiunii Rîmetea; altitudine maximă 779m şi cea minimă de 425m.

Căi de acces, suprafața și limitele:
Pe drumul DJ 107 M modernizat Aiud-Buru pană la km 14, de unde pe circa 2 km drumul traversează sectorul de chei. Sau pentru cei care vin dinspre nord accesul în chei se face din localitatea Turda sau Buru. Există curse de autobuze doar din şi spre Aiud. Rezervaţia se întinde pe 100 ha. Zonă strict ocrotită include întregul profil transversal al cheii, iar limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros(începe în dreptul crucii de pe marginea şoselei) iar limita estică culmile domoale ce urc spre capatul nordic şi sudic al cheilor pană în Vârful Rachiş (779m). Zona tampon se extinde in vest până in Vârful Bogza Vălişoarei (827m), incluzând pajiştile secundare pană în Pârâul Velii spre sud şi pădurile din clasa I de protecţie spre nord. Limita estică se desfaşoară ca o fâşie continuă, cu lăţimi variabile, cuprinse intre 250 m în partea de nord-est şi 400-500 m la est şi sud- est de Vârful Rachiş (779m).

Structura și evoluția componentelor naturale:
Geologia Cheile Vălişoarei sunt sculptate de Valea Aiudului in calcare jurasic superioare (portalandiene), care prezintă cea mai accentuată carstificare datorita purităţii si masivităţii lor.
Relieful Din punct de vedere genetic s-au format printr-un fenomen de captare, efectuat de un râu ce a înaintat regresiv dinspre Mureş şi a pătruns în Depresiunea Rimetea, dezorganizând vechiul curs unitar de aici ce curgea spre nord. Cheile au o lăţime de 25 - 150 m şi o înălţime de 100 - 150 m.
Sunt dominate cu 200 - 400 m, pe dreapta de Vârful Bogza (814m), Piatra Velii, iar pe stânga de Pleaşa Cornilor şi Rachiş(775m).În pereţii cheilor pe ambii versanţi se găsesc peşteri la diferite altitudini (Peştera de la Colţul Diacului, Peştera din Gura Cheii, Peştera Lacului şi Peştera de la Piatra Lungă). Apar frecvent forme carstice superficiale: lapiezuri, bolţi şi arcade.
Clima Este specifică munţiilor joşi, temp medie anuală este de 7,5º, cea a lunii celei mai reci este de 3,5º, iar a lunii cele mai calde de 17º, iar precipitaţiile sunt de circa 800 mm/an.
Hidrografia Cheile Vălişoarei sunt străbătute de Pârâul Aiudului, afluent pe dreapta al Mureşului. Debitul său, variat ca volum, determină un curs permanent alimentat din zona carstică a Bedeleului.
Solurile În cuprinsul rezervaţiei predomină rendzinele, solurile humico-calcice şi roca la zi, iar în împrejurimi se găsesc soluri brune argiloiluviale şi brune luvice.
Vegetaţia Cheile Vălişoarei se încadrează în etajul pădurilor de gorun. În ciuda ivirilor bogate cvasicontinue ale stâncilor ce presupun o redusă acoperire vegetală, au fost identificate aici 12 asociaţii vegetale care reflectă diversifitatea condiţiilor de microrelief. Este semnalată aici vegetaţia caracteristică fisurilor de stânci(Dianthus Spiculifolius, Sesleri Rigidum, Aspenium Suta-Muraria) şi pajiştilor de stîncărie (coada iepurelui, mărgică), pe abrupturile însorite (colilie şi o graminee xerofilă rară). Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de tufişuri de păducel, porumbar, pâlcuri de scoruş şi păduri de ştejar, gorun şi carpen. Pe şaua dintre Vf. Bogza Poienii şi Piatra Bogzei, în expunere nordică apare un făget bine închegat. S-au făcut numeroase plantaţii de pin.

Puncte de interes turistic:
În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea documentele atestă existenţa cetăţii Zedecheu, neidentificată în teren.
Rezervaţia constitue un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita şi ruinele cetăţii medievale de la Colţeşti, biserica mănăstiri din Măgina, muzeul etnografic din Rîmetea şi rezervaţiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloşului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Poarta Zmeilor(Peştera de la Groşi) şi Piatra Secuiului(Colţii Trascăului).
Înălţimile Colţilor Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050 m. Platoul orientat sud vest este neted iar lungimea zonei de decolare este de aproximativ 100 de m, suficient pentru a permite docolarea. Această zonă este ideală pentru zbor datorită diferenţelor de nivel, zone de aterizare largi, zborul fiind favorabil în zilele însorite. Se mai poate decola şi de la baza stâncii dacă condiţiile de zbor sunt favorabile practicându-se un zbor ascendent.Alte zone pentru zborul cu parapanta sunt versantul drept al Cheilor Vălişoarei (Dealul Bogza), cu aterizare în interiorul cheilor, sau Colţul Data cu posibilităţi în funcţie de condiţiile meteo.